Legea 108/1999

LEGE nr. 108 din 16 iunie 1999 (republicată[1]) pentru înfiinarea şi organizarea Inspeciei Muncii

 

EMITENT:

PARLAMENTUL ROMANIEI

 

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 740 din 10 octombrie 2002

 

 

 

Legea nr. 108/1999 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 21 iunie 1999, şi a fost modificată şi completată prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 137/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 23 septembrie 1999 (aprobată cu modificări prin Legea nr. 320/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 28 iunie 2001) şi prin Hotărârea Guvernului nr. 238/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 26 martie 2002.

 

 

CAP. 1

 Dispoziii generale

 

 

ART. 1

(1) Se înfiinează Inspecia Muncii, organ  de specialitate al administraiei publice centrale în subordinea Ministerului Muncii şi Solidarităii Sociale, cu sediul în municipiul Bucureşti.

(2) Inspecia Muncii are personalitate juridică şi este finanată de la bugetul de stat şi din venituri extrabugetare.

 

ART. 2

Inspecia Muncii are în subordine inspectorate teritoriale de munca, unităi cu personalitate juridică, care se organizează în fiecare judeşi în municipiul Bucureşti.

 

ART. 3

Inspecia Muncii, prin Ministerul Muncii şi Solidarităii Sociale, poate propune Guvernului înfiinarea în subordinea sa, în condiiile prevăzute de regulamentul de organizare şi funcionare, a unor unităi cu personalitate juridică, prin intermediul cărora sa se asigure pregătirea sau perfecionarea pregătirii personalului propriu, precum şi efectuarea unor prestaii legate de specificul activităii.

 

ART. 4

(1) Funcionarea Inspeciei Muncii se reglementează prin regulamentul de organizare şi funcionare, aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităii Sociale, cu respectarea prevederilor prezentei legi.

(2) Regulamentul de organizare şi funcionare a Inspeciei Muncii va fi adoptat în termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I[2].

 

 

CAP. 2

Atribuiile Inspeciei Muncii

 

 

ART. 5 

Obiectivele principale  ale  activităii  Inspeciei  Muncii  sunt următoarele:

a) controlul aplicării prevederilor legale referitoare la relaiile de munca, la securitatea şi sănătatea în munca, la protecia salariailor care lucrează în condiii deosebite şi a prevederilor legale referitoare la asigurările sociale;

b) informarea autorităilor competente despre deficientele legate de aplicarea corecta a dispoziiilor legale în vigoare;

c) furnizarea de informaii celor interesai despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislaiei muncii;

d) asistarea tehnica a angajatorilor şi angajailor, pentru prevenirea riscurilor profesionale şi a conflictelor sociale;

e) iniierea de propuneri adresate Ministerului Muncii şi Solidarităii Sociale pentru îmbunătăirea legislaiei existente şi elaborarea de noi acte legislative în domeniu.

 

ART. 6

(1) În îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 5, Inspecia Muncii are următoarele atribuii:

a) în domeniul stabilirii relaiilor de munca controlează:

- încadrarea în munca şi încetarea activităii persoanelor care desfăşoară orice activitate în temeiul unui contract individual de munca sau al unei convenii civile de prestări de servicii;

- stabilirea şi respectarea duratei timpului de lucru;

- stabilirea şi acordarea drepturilor salariale, precum şi a celorlalte drepturi decurgând din munca prestată;

- accesul fără nici o discriminare pe piata muncii al tuturor persoanelor apte de munca, respectarea normelor specifice privind condiiile de munca ale tinerilor, femeilor, precum şi ale unor categorii de persoane defavorizate;

- respectarea celorlalte prevederi cuprinse în legislaia muncii şi a clauzelor contractelor colective de munca;

b) în domeniul securităii şi al sănătăii în munca:

- acorda asistenta tehnica persoanelor juridice la elaborarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale şi controlează realizarea acestora;

- efectuează sau solicita măsurători şi determinări, examinează probe de produse şi de materiale în unităi şi în afară acestora, pentru clarificarea unor situaii de pericol;

- dispune sistarea activităii sau scoaterea din funciune a echipamentelor tehnice, în cazul în care constata o stare de pericol iminent de accidentare sau de imbolnavire profesională, şi sesizează, după caz, organele de urmărire penală;

- acorda angajatorilor, persoane juridice şi fizice, autorizaia de funcionare din punct de vedere al securităii în munca;

- retrage autorizaia de funcionare din punct de vedere al securităii în munca, dacă constata ca prin modificarea condiiilor care au stat la baza emiterii acesteia nu se respecta prevederile legislaiei în vigoare;

- cercetează accidentele de munca conform prevederilor Normelor metodologice privind comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea şi evidenta accidentelor de munca;

- coordonează activitatea de instruire şi informare a angajailor în domeniul securităii, sănătăii şi al relaiilor de munca şi urmăreşte activitatea de formare a specialiştilor în domeniu;

- controlează aplicarea dispoziiilor legale referitoare la certificarea produselor, maşinilor, utilajelor şi a echipamentelor de protecie din punct de vedere al securităii în munca, la intrarea acestora pe teritoriul national, prin inspectorii de munca sau prin organisme acreditate de Ministerul Muncii şi Solidarităii Sociale;

- controlează respectarea îndeplinirii cerinelor legale referitoare la sănătatea în munca şi la înlăturarea riscurilor de îmbolnăviri profesionale.

(2) Inspecia Muncii furnizează, la cerere, celor interesai, contra cost, asistenta de specialitate.

 

ART. 7

(1) Contravaloarea unor prestaii prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. b), precum şi a asistenei acordate în condiiile prevăzute la art. 6 alin. (2) se suporta de către beneficiarii acestora şi constituie venituri ce se gestionează în regim extrabugetar de către Inspecia Muncii şi, după caz, de către unităile subordonate acesteia şi se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor curente, de capital şi de personal.

(2) Prestaiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. b), pentru care se percep tarife, cuantumul acestora, precum şi tarifele pentru asistenta acordată în condiiile prevăzute la art. 6 alin. (2) se stabilesc prin ordin al ministrului muncii şi solidarităii sociale.

 

ART. 8

În realizarea atribuiilor sale Inspecia Muncii cooperează cu ministere, inspecii din alte domenii, instituii publice sau private, cu reprezentanii partenerilor sociali şi poate apela la serviciile unor experi sau ale unor organisme specializate, în condiiile stabilite de regulamentul de organizare şi funcionare propriu.

 

ART. 9

Ministerul Apărării Naionale, Ministerul de Interne şi Ministerul Justiiei – Direcia Generală a Penitenciarelor, Serviciul Roman de Informaii, Serviciul de Informaii Externe, Serviciul de Telecomunicaii Speciale şi Serviciul de Protecie şi Paza organizează activităile de inspecie a muncii prin serviciile proprii de specialitate, care au competenta exclusiva numai pentru structurile respective.

 

 

CAP. 3

Organizarea Inspeciei Muncii

 

 

ART. 10

(1) Inspecia Muncii este condusă de un inspector general de stat.

(2) În exercitarea atribuiilor de conducere inspectorul general de stat are în subordine 2 inspectori generali de stat adjunci.

(3) Inspectorul general de stat este numit prin ordin al ministrului muncii şi solidarităii sociale.

(4) Atribuiile inspectorilor generali de stat adjunci sunt stabilite prin regulamentul de organizare şi funcionare propriu.

 

ART. 11

Inspectoratele teritoriale de munca sunt conduse de câte un inspector şef, numit de ministrul muncii şi solidarităii sociale la propunerea inspectorului general de stat.

 

ART. 12

Personalul Inspeciei Muncii este alcătuit din inspectori de munca şi din alte categorii de personal.

 

ART. 13

Structura organizatorică a Inspeciei Muncii şi a inspectoratelor teritoriale de munca, precum şi numărul maxim al personalului acestora se stabilesc prin ordin al ministrului muncii şi solidarităii sociale, pe baza şi în limita numărului de posturi aprobate pentru Ministerul Muncii şi Solidarităii Sociale prin hotărâre a Guvernului.

 

ART. 14

(1) Salarizarea personalului încadrat la Inspecia Muncii se stabileşte prin lege. Pana la adoptarea unei legi proprii salarizarea se va realiza astfel:

a) pentru Inspecia Muncii, potrivit prevederilor legale aplicabile aparatului propriu al Ministerului Muncii şi Solidarităii Sociale;

b) pentru inspectoratele teritoriale de munca, potrivit prevederilor legale aplicabile serviciilor publice descentralizate ale Ministerului Muncii şi Solidarităii Sociale.

(2) Echivalarea funciilor specifice de conducere şi de execuie din Inspecia Muncii se face prin hotărâre a Guvernului, pana la adoptarea unei legi proprii privind salarizarea personalului Inspeciei Muncii.

 

ART. 15

Inspecia Muncii prezintă anual ministrului muncii şi solidarităii sociale un raport de activitate privind modul în care şi-a îndeplinit atribuiile stabilite prin prezenta lege.

 

 

CAP. 4

Inspectorul de munca

 

 

ART. 16

(1) Inspectorii de munca sunt funcionari publici.

(2) Inspectorii de munca sunt independeni fata de orice schimbare guvernamentală şi de orice influenta neprevăzută din afară.

 

ART. 17

(1) Încadrarea inspectorilor de munca se face prin concurs sau examen, în raport cu pregătirea profesională şi cu aptitudinile candidailor.

(2) Numirile în funcii de conducere se fac pe baza unor criterii stabilite în Regulamentul de organizare şi funcionare al Inspeciei Muncii.

 

ART. 18

Inspectorii de munca sunt obligai:

a) sa nu aibă nici un interes, direct sau indirect, de orice natura ar fi acesta, în unităile care se afla sub incidenta controlului lor;

b) sa nu dezvaluie secretele de fabricaie şi, în general, procedurile de exploatare, de care ar putea lua cunostinta în exercitarea funciilor lor, nici după momentul încetării, indiferent de motiv, a contractului lor individual de munca;

c) sa păstreze confidenialitatea oricărei reclamaii care semnaleaza nerespectarea prevederilor legale în domeniul reglementat de prezenta lege şi sa nu dezvaluie conducatorului persoanei juridice şi persoanei fizice sau reprezentantului acestora faptul ca inspecia a fost efectuată ca urmare a unei reclamaii.

 

ART. 19

(1) Inspectorii de munca au următoarele drepturi:

a) sa aibă acces liber, permanent şi fără înştiinare prealabilă, în sediul persoanei juridice şi în orice alt loc de munca organizat de aceasta;

b) sa solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice documentele şi informaiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetării accidentelor de munca;

c) sa procure dovezi, sa efectueze investigaii sau examene, sa ceara prezentarea documentaiei pe care o considera necesară, sa realizeze măsurători sau sa preleveze mostre de substane utilizate în procesul de producie;

d) sa impună ca abaterile constatate în domeniu sa fie remediate pe loc sau într-un timp limitat;

e) sa ceara, acolo unde este cazul, modificarea instalaiilor sau a proceselor tehnologice utilizate, dacă acestea nu asigura securitatea lucrătorilor la locul de munca;

f) sa dispună întreruperea sau suspendarea imediata a proceselor de munca atunci când constata o stare de pericol iminent de accident sau de imbolnavire profesională pentru lucrătorii care participa la procesul de producie sau pentru alte persoane;

g) sa apeleze la organisme agreate pentru a verifica starea locurilor de munca sau a materialelor folosite;

h) sa dispună măsuri atunci când conducătorul persoanei juridice nu îşi îndeplineşte obligaiile legale;

i) sa sesizeze organele de urmărire penală cu privire la cazurile de abateri considerate infraciuni;

j) sa între în toate locurile în care se efectuează lucrări ce implica riscuri pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;

k) sa ceara informaii, fie singuri, fie în prezenta martorilor, de la orice persoana şi despre orice problema care constituie obiectul controlului;

l) sa propună retragerea autorizaiei de funcionare din punct de vedere al securităii în munca, dacă constata ca, prin modificarea condiiilor care au stat la baza acesteia, nu se respecta prevederile legislaiei în vigoare.

(2) Măsurile luate de inspectorii de munca pot fi contestate pe căile judiciare sau administrative prevăzute de lege.

 

 

CAP. 5

Sanciuni

 

 

ART. 20

Împiedicarea, în orice mod, de către un angajator, persoana fizica sau juridică, a inspectorilor de munca sa îşi exercite controlul în limitele prevăzute la art. 6 şi 19 constituie contravenie şi se sancionează cu amenda de la 45.000.000 lei la 90.000.000 lei.

 

ART. 21

Refuzul unui angajator, persoana fizica sau juridică, de a aduce la îndeplinire măsurile obligatorii, dispuse de inspectorul de munca, la termenele stabilite de acesta, în limitele şi cu respectarea prevederilor art. 6 şi 19, constituie contravenie şi se sancionează cu amenda de la 30.000.000 lei la 100.000.000 lei.

 

ART. 22

(1) Constatarea şi sancionarea contraveniilor prevăzute la art. 20 şi 21 se fac de către inspectorii de munca.

(2) Prevederile prezentei legi referitoare la contravenii se completează cu dispoziiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancionarea contraveniilor, cu modificările ulterioare[3].

 

 

La art. 48 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 se prevede ca ori de câte ori într-o lege specială sau în alt act normativ anterior se face trimitere la Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancionarea contraveniilor, aceasta se va socoti facuta la dispoziiile corespunzătoare ale Ordonanei Guvernului nr. 2/2001.

 

(3) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 72/1996 privind finanele publice, un procent de 15% din sumele încasate cu titlu de amenda constituie venituri extrabugetare care se încasează, se administrează, se contabilizeaza şi se utilizează de Inspecia Muncii.

 

(4) Veniturile prevăzute la alin. (3) se vor folosi pentru acoperirea unei cote-pări din cheltuelile curente de capital, precum şi pentru constituirea şi utilizarea, numai pana la data aplicării prevederilor art.14, afondului de stimulare a personalului încadrat la aceasta instituie. Modul de repartizare a stimulentelor se stabileşte prin decizie emisă de

inspectorul general de stat.

 

 

ART. 23

Inspectorii de munca sunt competeni sa constate şi sa sanctioneze toate faptele care, potrivit legii, constituie contravenii şi pentru care se prevede ca agentul constatator face parte din personalul Ministerului Muncii şi Solidarităii Sociale, al direciilor generale de munca şi solidaritate socială şi al inspectoratelor teritoriale de munca.

 

ART. 24

În cazul săvârşirii repetate de către angajatori a unor abateri grave de la prevederile legislaiei muncii sau de la normele de securitate şi sănătate în munca, Inspecia Muncii poate cere radierea persoanei juridice din registrul comerului.

 

 

CAP. 6

Dispoziii finale

 

 

ART. 25

(1) Inspecia Muncii preia în administrare de la Ministerul Muncii şi Solidarităii Sociale, pe baza de protocol, clădirile şi terenurile aferente, precum şi toate celelalte bunuri necesare activităilor specifice.

(2) Pentru dezvoltarea activităilor proprii autorităile publice centrale sau locale vor atribui Inspeciei Muncii, cu prioritate, în condiiile prevăzute de lege, terenuri, clădiri şi spaii.

 

ART. 26

(1) Sumele realizate în condiiile art. 7, care se gestionează în regim extrabugetar, se păstrează la trezoreria statului şi sunt purtătoare de dobanda.

(2) Sumele prevăzute la alin. (1), neutilizate pana la sfârşitul anului, se reportează în anul următor, putând fi utilizate cu aceleaşi destinatii.

 

ART. 27

Personalul preluat de către Inspecia Muncii de la Ministerul Muncii şi Solidarităii Sociale se considera transferat în interesul serviciului.

 

ART. 28

(1) Prezenta lege intra în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Hotărârea Guvernului nr. 188/1999 privind organizarea şi funcionarea Ministerului Muncii şi Proteciei Sociale se modifica în mod corespunzător[4].

(3) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga art. 181 şi 182 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 10/1972, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, precum şi orice dispoziii contrare prevederilor prezentei legi.