Hotararea Guvernului 955/2010

Guvernul României

Hotărâre nr. 955 din 08/09/2010

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 661 din 27/09/2010

Pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. I. – Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.

319/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 30 octombrie 2006, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, punctul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“5. accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM) – accident care produce incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată prin certificat medical sau, după caz, prin alte documente medicale, potrivit prevederilor legale;”.

2. La articolul 2 punctul 10, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“c) accident care a antrenat vătămarea sau decesul, petrecut pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde îşi încasează salariul şi invers, dacă acesta este organizat de angajator în afara unităţii;”.

3. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 4. – Nu se autorizează, potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice:

a) persoanele juridice pentru care autorizarea funcţionării, inclusiv din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, se efectuează în temeiul Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare;

b) persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale pentru care procedura de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării este reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificările ulterioare.”

4. Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 10. – (1) În cazul în care în cadrul controalelor se constată încălcări ale prevederilor legale din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, inspectorul de muncă poate dispune sistarea activităţii şi, respectiv, poate propune inspectoratului teritorial de muncă înscrierea măsurii sistare a activităţii în certificatul constatator.

(2) În baza propunerii inspectorului de muncă, inspectoratul teritorial de muncă consemnează în certificatul constatator măsura sistării activităţii prevăzută la alin. (1).”

5. La articolul 14, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“c) prin înfiinţarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire şi protecţie;”.

6. La articolul 15 alineatul (1), punctele 2, 3, 5, 7, 17 şi 29 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

3. elaborarea de instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale unităţii/întreprinderii, precum şi ale locurilor de muncă/posturilor de lucru, şi difuzarea acestora în întreprindere şi/sau unitate numai după ce au fost aprobate de către angajator;

………………………………………………………………………………….

5. verificarea însuşirii şi aplicării de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de

prevenire şi protecţie, a instrucţiunilor proprii, precum şi a atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă stabilite prin fişa postului;

………………………………………………………………………………….

7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea, în scris, a periodicităţii instruirii adecvate pentru fiecare loc de muncă în instrucţiunile proprii, asigurarea informării şi instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi verificarea însuşirii şi aplicării de către lucrători a informaţiilor primite;

………………………………………………………………………………….

17. efectuarea controalelor interne la locurile de muncă, cu informarea, în scris, a angajatorului asupra deficienţelor constatate şi asupra măsurilor propuse pentru remedierea acestora;

………………………………………………………………………………….

29. propunerea de sancţiuni şi stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii obligaţiilor şi atribuţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;”.

7. La articolul 15 alineatul (1), după punctul 31 se introduc două noi puncte, punctele 32 şi 33, cu următorul cuprins:

“32. evidenţa echipamentelor, zonarea corespunzătoare, asigurarea/urmărirea ca verificările şi/sau încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate la timp şi de către persoane competente ori alte activităţi necesare, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.058/2006 privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor care pot fi expuşi unui potenţial risc datorat atmosferelor explozive;

33. alte activităţi necesare/specifice asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.”

8. La articolul 15, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

“(3) Evaluarea riscurilor cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv pentru grupurile sensibile la riscuri specifice, trebuie revizuită, cel puţin, în următoarele situaţii:

a) ori de câte ori intervin schimbări sau modificări în ceea ce priveşte tehnologia, echipamentele de muncă, substanţele ori preparatele chimice utilizate şi amenajarea locurilor de muncă/posturilor de muncă;

b) după producerea unui eveniment;

c) la constatarea omiterii unor riscuri sau la apariţia unor riscuri noi;

d) la utilizarea postului de lucru de către un lucrător aparţinând grupurilor sensibile la riscuri specifice;

e) la executarea unor lucrări speciale.”

9. Articolul 16 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 16. – (1) În cazul întreprinderilor cu până la 9 lucrători inclusiv, angajatorul poate efectua activităţile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

b) angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în mod efectiv şi cu regularitate în întreprindere şi/sau unitate;

c) angajatorul a urmat cel puţin un program de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu o durată minimă de 40 de ore şi conţinutul prevăzut în anexa nr. 6 lit. A, fapt care se atestă printr-un document de absolvire a programului de pregătire.

(2) În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători ori poate organiza serviciul intern de prevenire şi protecţie şi/sau poate să apeleze la servicii externe, în condiţiile prezentelor norme metodologice.

(3) În cazul în care angajatorul/lucrătorii desemnaţi/serviciile interne de prevenire şi protecţie nu au capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe pentru acele activităţi de prevenire şi protecţie pe care nu le poate desfăşura cu personalul propriu.”

10. Articolul 17 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 17. – (1) În cazul întreprinderilor care au între 10 şi 49 de lucrători inclusiv, angajatorul poate efectua activităţile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) sunt respectate prevederile art. 16 alin. (1) lit. a)-c);

b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces ori invaliditate.

(2) În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători ori poate organiza unul sau mai multe servicii interne de prevenire şi protecţie şi/sau poate să apeleze la servicii externe, în condiţiile prezentelor norme metodologice.

(3) În cazul în care angajatorul/lucrătorii desemnaţi/serviciile interne de prevenire şi protecţie nu au capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe pentru acele activităţi de prevenire şi protecţie pe care nu le poate desfăşura cu personalul propriu.”

11. Articolul 18 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 18. – (1) În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care au între 50 şi 249 de lucrători, angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători ori să organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire şi protecţie pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie din cadrul întreprinderii.

(2) În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor prevăzute la alin. (1) care desfăşoară activităţi dintre cele prevăzute în anexa nr. 5, angajatorul trebuie să organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire şi protecţie.

(3) În cazul în care lucrătorii desemnaţi, serviciile interne de prevenire şi protecţie nu au capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe pentru acele activităţi de prevenire şi protecţie pe care nu le poate desfăşura cu personalul propriu.”

12. Articolul 19 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 19. – (1) În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care au peste 250 de lucrători, angajatorul trebuie să organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire şi protecţie.

(2) În cazul în care serviciile interne de prevenire şi protecţie nu au capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la unul sau mai multe servicii externe pentru acele activităţi de prevenire şi protecţie pe care nu le poate desfăşura cu personalul propriu.”

13. Articolul 20 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 20. – (1) Desemnarea nominală a lucrătorului/lucrătorilor pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie se face prin decizie scrisă a angajatorului.

(2) Angajatorul va desemna lucrătorul numai din rândul lucrătorilor cu care are încheiat contract individual de muncă cu normă întreagă.

(3) Angajatorul va consemna în fişa postului activităţile de prevenire şi protecţie pe care lucrătorul desemnat are capacitatea, timpul necesar şi mijloacele adecvate să le efectueze.”

14. Articolul 21 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 21. – Pentru a putea să desfăşoare activităţile de prevenire şi protecţie, lucrătorul desemnat trebuie să îndeplinească cel puţin cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, potrivit prevederilor art. 49, sau prevederile art. 511 lit. a).”

15. Articolul 23 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 23. – (1) Serviciul intern de prevenire şi protecţie trebuie să fie format din lucrători care îndeplinesc cel puţin cerinţele prevăzute la art. 49 sau prevederile art. 511 şi, după caz, alţi lucrători. (2) Conducătorul serviciului intern de prevenire şi protecţie trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la art. 50 sau prevederile art. 511 lit. b).

(3) Începând cu data de 1 iulie 2011, serviciul intern de prevenire şi protecţie trebuie să fie format din lucrători care au contract individual de muncă cu normă întreagă încheiat cu angajatorul.”

16. Articolul 27 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 27. – Serviciul intern de prevenire şi protecţie poate să asigure şi supravegherea sănătăţii lucrătorilor, dacă dispune de personal cu capacitate profesională şi de mijloace materiale adecvate, în condiţiile legii.”

17. Articolul 32 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 32. – (1) Serviciul extern de prevenire şi protecţie trebuie să fie format din lucrători care

îndeplinesc cel puţin cerinţele prevăzute la art. 49 sau prevederile art. 511 şi, după caz, alţi lucrători.

(2) Conducătorul serviciului extern de prevenire şi protecţie trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la art. 50 sau prevederile art. 511 lit. b).

(3) În cazul în care serviciul extern de prevenire şi protecţie este format dintr-o singură persoană, aceasta trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la art. 50 sau prevederile art. 511 lit. b).

(4) Începând cu data de 1 iulie 2011, o persoană poate să ocupe funcţia de conducător la un singur serviciu extern de prevenire şi protecţie.”

18. Articolul 33 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 33. – (1) Contractul încheiat între angajator şi serviciul extern de prevenire şi protecţie trebuie să cuprindă şi următoarele:

a) activităţile de prevenire şi protecţie care vor fi desfăşurate de către fiecare serviciu extern de prevenire şi protecţie;

b) modul de colaborare cu lucrătorii desemnaţi/serviciile interne şi/sau cu alte servicii externe de prevenire şi protecţie;

c) clauze privind soluţionarea litigiilor apărute între părţi.

(2) Serviciile externe de prevenire şi protecţie au obligaţia să pună la dispoziţia beneficiarilor de servicii informaţiile prevăzute la art. 26 şi 27 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010.”

19. Articolul 34 se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2) Raportul trebuie înaintat, în termen de 15 zile de la încheierea semestrului, inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia serviciul extern de prevenire şi protecţie îşi are sediul social.”

20. Articolul 36 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 36. – (1) Serviciile externe de prevenire şi protecţie pot să îşi desfăşoare activitatea numai dacă sunt în posesia unui certificat de abilitare a serviciului extern de prevenire şi protecţie, denumit în continuare certificat de abilitare, emis de comisia prevăzută la alin. (2), sau în condiţiile art. 451-454.

(2) În cadrul fiecărui inspectorat teritorial de muncă, respectiv al municipiului Bucureşti, prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, se constituie o comisie de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, denumită în continuare Comisia de abilitare şi avizare.

(3) Membrii Comisiei de abilitare şi avizare prevăzute la alin. (2) sunt:

a) reprezentantul conducerii din cadrul inspectoratului teritorial de muncă – preşedinte;

b) reprezentantul nominalizat al comisiei de autorizare judeţene sau a municipiului Bucureşti, înfiinţată de Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor;

c) reprezentantul teritorial al asigurătorului pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

(4) Secretariatul Comisiei de abilitare şi avizare este asigurat de persoane din cadrul inspectoratului teritorial de muncă, numite de către conducerea acestuia.

(5) Atribuţiile secretariatului Comisiei de abilitare şi avizare se stabilesc prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.

(6) Secretariatul Comisiei de abilitare şi avizare asigură:

a) cooperarea administrativă cu celelalte autorităţi din statele membre ale Uniunii Europene sau Spaţiului Economic European, prin intermediul sistemului de informare al pieţei interne (IMI), în numele Comisiei de abilitare şi avizare, potrivit prevederilor legale;

b) verificarea legalităţii documentelor eliberate de autorităţi competente din alte state membre, depuse în vederea abilitării, avizării sau notificării, după caz, prin IMI, potrivit prevederilor legale, în cazul în care Comisia de abilitare şi avizare consideră că este necesar.”

21. Articolul 37 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 37. – (1) În vederea abilitării pentru activităţile de prevenire şi protecţie prevăzute la art. 15, solicitanţii vor transmite un dosar care va cuprinde următoarele documente:

a) cerere de abilitare pentru servicii externe de prevenire şi protecţie, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 8;

b) opisul documentelor din dosar;

c) copie de pe certificatul de înregistrare la registrul comerţului, care să conţină codul CAEN corespunzător activităţii pentru care se abilitează, şi, după caz, copie de pe actul constitutiv;

d) lista cu personalul care va desfăşura activităţi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

e) copii ale documentelor care atestă pregătirea profesională şi nivelul de pregătire, potrivit prevederilor art. 31 şi 32, a personalului care va desfăşura activităţi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

f) curriculum vitae pentru personalul care va desfăşura activităţile de prevenire şi protecţie;

g) copii ale documentelor care atestă vechimea de cel puţin 5 ani în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru conducătorul serviciului extern de prevenire şi protecţie;

i) copii ale deciziei de numire şi contractului individual de muncă, pe perioadă nedeterminată, pentru conducătorul serviciului extern de prevenire şi protecţie;

j) copii ale contractelor individuale de muncă ale personalului de execuţie din serviciul extern de prevenire şi protecţie;

k) declaraţii ale personalului serviciului extern de prevenire şi protecţie privind păstrarea confidenţialităţii, în timpul şi după încetarea desfăşurării activităţilor de prevenire şi protecţie, asupra informaţiilor la care are acces.

(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) lit. e) dosarele depuse de solicitanţii care au lucrat cel puţin 5 ani în compartimentele cu atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Inspecţiei Muncii, inspectoratelor teritoriale de muncă, Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi caselor teritoriale de pensii, precum şi din cadrul instituţiilor similare din statele membre ale Uniunii Europene sau Spaţiului Economic European şi care, la data depunerii dosarului în vederea abilitării, nu mai sunt în activitate în aceste instituţii.

(3) Dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute de prezentul articol poate fi făcută şi prin documente eliberate de o autoritate competentă dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau din Spaţiul Economic European, întocmite într-un scop echivalent sau din care să reiasă că sunt îndeplinite cerinţele respective, prezentate în copie certificată de către solicitant şi însoţite de o traducere neoficială în limba română.

(4) Memoriul de prezentare prevăzut la alin. (1) lit. h) trebuie să conţină, cel puţin, informaţii cu privire la:

a) sediu social;

b) baza tehnico-materială;

c) activităţile de prevenire şi protecţie prevăzute la art. 15 pe care intenţionează să le desfăşoare.”

22. Articolul 38 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 38. – (1) Solicitantul trebuie să transmită dosarul prevăzut la art. 37, prin poştă, cu confirmare de primire, cu cel puţin 10 zile înainte de data întrunirii Comisiei de abilitare şi avizare.

(2) Cererile se înregistrează în ordinea primirii lor.

(3) Procedurile şi formalităţile legate de procesarea cererilor vor respecta prevederile art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010.”

23. Articolul 39 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 39. – (1) Comisia de abilitare şi avizare îşi desfăşoară activitatea în baza propriului regulament de organizare şi funcţionare, aprobat de preşedintele acesteia. (2) Comisia de abilitare şi avizare are următoarele obligaţii:

a) să afişeze data întrunirii la sediul său, pe pagina proprie de internet sau în presa locală, cu cel puţin 15 zile înainte;

b) să se întrunească cel puţin o dată pe trimestru, în funcţie de numărul de dosare primite;

c) să analizeze dosarele solicitanţilor cu respectarea prevederilor art. 37 şi 42;

d) să analizeze cazurile prevăzute la art. 41-44 şi să decidă în consecinţă;

e) să elibereze certificatele de abilitare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 9, pentru solicitanţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentele norme metodologice pentru serviciile externe de prevenire şi protecţie;

g) să transmită titularilor, prin poştă, cu confirmare de primire, în termen de 10 zile de la data întrunirii Comisiei de abilitare şi avizare, certificatele de abilitare emise;

h) să ţină evidenţa certificatelor de abilitare emise şi să arhiveze dosarele în baza cărora s-au emis;

i) să întocmească Lista serviciilor externe de prevenire şi protecţie abilitate, precum şi a celor

cărora li s-a retras certificatul de abilitare şi să transmită această listă la Inspecţia Muncii;

j) să înştiinţeze serviciile externe de prevenire şi protecţie care fac obiectul prevederilor art. 451-

454 şi care au notificat Comisia de abilitare şi avizare şi să asigure înscrierea acestor servicii în

listele respective;

k) să asigure, prin secretariat, cooperarea administrativă cu celelalte autorităţi din statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European, prin intermediul IMI, potrivit prevederilor legale;

l) să verifice, prin secretariat, legalitatea documentelor eliberate de autorităţi competente din alte state membre, depuse în vederea autorizării sau notificării, după caz, prin IMI, potrivit prevederilor

legale, în cazul în care este necesar.”

24. La articolul 40, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 40. – (1) Solicitantul căruia nu i s-a acordat abilitarea are dreptul, în termen de 30 de zile de la data primirii înştiinţării, să facă contestaţie la Comisia de contestaţii constituită în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.”

25. Articolul 41 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 41. – (1) Certificatul de abilitare se retrage de către Comisia de abilitare şi avizare care l-a

eliberat dacă solicitantul nu a depus două rapoarte semestriale consecutive, în termen, la inspectoratul teritorial de muncă.

(2) Dreptul de prestare a serviciilor de către prestatorii cărora li se retrage certificatul de abilitare se consideră că încetează la data primirii înştiinţării că certificatul a fost retras, transmisă de Comisia de abilitare şi avizare din cadrul inspectoratului teritorial de muncă la care sunt luaţi în evidenţă.

(3) Serviciul extern de prevenire şi protecţie căruia i s-a retras certificatul de abilitare în condiţiile

prezentelor norme metodologice are dreptul să solicite abilitarea după o perioadă minimă de un an de la data prevăzută la alin. (2).”

26. Articolul 42 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 42. – (1) Reînnoirea certificatului de abilitare se face la modificarea uneia/unora dintre condiţiile în baza cărora a fost emis.

(2) Modificările prevăzute la alin. (1) sunt următoarele:

a) schimbarea formei juridice de organizare a serviciului extern de prevenire şi protecţie abilitat, potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

b) schimbarea denumirii/numelui serviciului extern de prevenire şi protecţie abilitat;

c) schimbarea sediului social;

d) schimbarea conducătorului serviciului extern de prevenire şi protecţie abilitat.

(3) Modificările prevăzute la alin. (2) trebuie să fie comunicate Comisiei de abilitare şi avizare potrivit art. 43.

(4) În situaţia în care serviciile externe de protecţie şi prevenire nu mai îndeplinesc condiţiile de abilitare, nu au comunicat modificările prevăzute la alin. (2) şi nu au solicitat reînnoirea certificatului de abilitare în termenul prevăzut la art. 43, încetează valabilitatea certificatului de abilitare.

(5) Serviciile externe de prevenire şi protecţie abilitate pot informa Comisia de abilitare şi avizare cu privire la schimbările prevăzute la alin. (2), inclusiv prin intermediul punctului de contact unic electronic (PCU electronic).

(6) După analizarea modificărilor prevăzute la alin. (2), Comisia de abilitare şi avizare emite noul certificat de abilitare, în condiţiile prevăzute de prezentele norme metodologice şi cu respectarea art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010.

(7) În situaţia în care serviciul extern de prevenire şi protecţie nu mai îndeplineşte condiţiile de abilitare prevăzute de prezentele norme metodologice, Comisia de abilitare şi avizare retrage certificatul de abilitare în cauză.”

27. Articolul 43 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 43. – Pentru reînnoirea certificatului de abilitare, prevăzută la art. 42, în maximum 10 zile lucrătoare de la modificarea uneia sau mai multor condiţii iniţiale, solicitantul va depune următoarele documente la secretariatul Comisiei de abilitare şi avizare:

a) cerere de reînnoire potrivit modelului prezentat în anexa nr. 8A, care să conţină lista modificărilor survenite;

b) documentele care atestă modificările survenite.”

28. Articolul 44 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 44. – (1) Inspectoratele teritoriale de muncă verifică respectarea de către serviciile externe de prevenire şi protecţie a condiţiilor în baza cărora a fost emis certificatul de abilitare şi propun, în scris, Comisiei de abilitare şi avizare, dacă este cazul, retragerea certificatului.

(2) Comisia de abilitare şi avizare analizează argumentele aduse în susţinerea propunerii de retragere a certificatului de abilitare şi, pe baza acestora, poate retrage certificatul.

(3) Comisia de abilitare şi avizare comunică titularului retragerea certificatului de abilitare şi motivaţia, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010.

(4) Titularul certificatului de abilitare retras poate face contestaţie la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în termen de 30 de zile de la data primirii comunicării cu privire la retragere. (5) Răspunsul la contestaţie va fi transmis prin poştă, cu confirmare de primire, în termen de 30 de zile.”

29. Articolul 45 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 45. – Lista serviciilor externe de prevenire şi protecţie abilitate, precum şi a celor cărora li s- a retras certificatul de abilitare se afişează şi se actualizează pe pagina de internet a Inspecţiei Muncii.”

30. După secţiunea a 6-a se introduce o nouă secţiune, secţiunea a 61-a, alcătuită din articolele 451-456, cu următorul cuprins:

“SECŢIUNEA a 61-a

Prevederi specifice referitoare la libera circulaţie a serviciilor externe de prevenire şi protecţie

Art. 451. – (1) Persoanele fizice şi juridice stabilite într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European care au fost supuse în aceste state unei proceduri similare celei de abilitare pot presta servicii de prevenire şi protecţie pe teritoriul României, fără a fi abilitate potrivit

prezentelor norme metodologice, în următoarele moduri:

a) permanent;

b) temporar sau ocazional.

(2) Persoanele fizice şi juridice stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European care nu au fost supuse în aceste state unei proceduri similare celei de abilitare pot presta servicii de prevenire şi protecţie pe teritoriul României doar dacă sunt abilitate potrivit prezentelor norme metodologice.

Art. 452. – (1) Persoanele fizice şi juridice prevăzute la art. 451 pot presta pe teritoriul României activităţile de prevenire şi protecţie menţionate la art. 15 numai după notificarea prealabilă a Comisiei de abilitare şi avizare din cadrul inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea sau îşi au sediul, după caz.

(2) Începerea prestării activităţii acestor servicii externe este condiţionată de notificarea prevăzută

la alin. (1) şi, în cazul prevăzut la art. 451 alin. (1) lit. a), de transmiterea, împreună cu formularul de notificare, a următoarelor documente:

a) actul de înregistrare la oficiul registrului comerţului, în copie;

b) autorizaţia/atestatul/certificatul emisă/emis într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al

Spaţiului Economic European, în copie certificată de deţinător şi în traducere neoficială;

c) lista cu personalul care deţine certificate de competenţă profesională corespunzătoare, semnată

şi ştampilată de persoana autorizată;

d) certificate de competenţă profesională sau documente similare emise de autorităţi dintr-un stat

membru al Uniunii Europene ori al Spaţiului Economic European, în copie autorizată de deţinător şi

în traducere neoficială.

(3) Dreptul de a presta al persoanelor prevăzute la alin. (1) începe din momentul notificării

Comisiei de abilitare şi avizare, respectiv la:

a) data înregistrării notificării, în situaţia depunerii la secretariatul Comisiei de abilitare şi avizare sau prin PCU electronic;

b) data confirmării de primire, în cazul expedierii prin poştă a notificării.

Art. 453. – (1) Persoanele fizice şi juridice care doresc să presteze servicii externe de prevenire şi

protecţie în condiţiile art. 451 alin. (1) lit. a) vor notifica acest lucru prin completarea şi transmiterea formularului prevăzut în anexa nr. 10A, însoţit de documentele prevăzute la art. 452 alin. (2), la Comisia de abilitare şi avizare din cadrul inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia îşi au sediul/domiciliul/reşedinţa, înainte de începerea activităţii.

(2) Comisia de abilitare şi avizare prevăzută la alin. (1), după efectuarea verificărilor pe care le consideră necesare, va înscrie persoana fizică sau juridică respectivă, în termen de 30 de zile de la data primirii notificării, în Lista persoanelor fizice şi juridice stabilite într-un stat membru al Uniunii Europene ori al Spaţiului Economic European care prestează servicii externe de protecţie şi prevenire, în regim permanent, în România.

Art. 454. – (1) Persoanele fizice şi juridice care doresc să presteze servicii externe de prevenire şi

protecţie în condiţiile art. 451 alin. (1) lit. b) vor notifica acest lucru prin completarea şi transmiterea formularului prevăzut în anexa nr. 10B, însoţit de copia autorizaţiei sau a documentului echivalent

pe care îl deţin, certificată de către deţinător, la Comisia de abilitare şi avizare din cadrul inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia urmează să îşi desfăşoare activitatea, înainte de

începerea acesteia.

(2) Comisia de abilitare şi avizare prevăzută la alin. (1), după efectuarea verificărilor pe care le

consideră necesare, va înscrie persoana fizică sau juridică respectivă, în termen de 30 de zile

lucrătoare de la primirea notificării, în Lista persoanelor fizice şi juridice stabilite într-un stat

membru al Uniunii Europene ori al Spaţiului Economic European care prestează servicii externe de protecţie şi prevenire, în regim temporar sau ocazional, în România.

Art. 455. – Constatarea nerespectării prevederilor art. 451-454 se face de către inspectoratele teritoriale de muncă, cu aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009,

aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010, şi ale prezentelor norme metodologice.

Art. 456. – Listele prevăzute la art. 453 alin. (2) şi 454 alin. (2) se afişează şi se actualizează pe

pagina de internet a Inspecţiei Muncii.”

31. La articolul 46, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 46. – (1) Conform prevederilor art. 13 lit. b) din lege, angajatorul trebuie să întocmească un plan de prevenire şi protecţie care va fi revizuit ori de câte ori intervin modificări ale condiţiilor de muncă, la apariţia unor riscuri noi şi în urma producerii unui eveniment.”

32. La articolul 47, litera a) se abrogă.

33. Articolul 48 se abrogă.

34. La articolul 49 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“a) studii în învăţământul liceal filiera teoretică în profil real sau filiera tehnologică în profil tehnic;”.

35. Articolul 50 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 50. – (1) Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

corespunzătoare nivelului superior, care trebuie îndeplinite în mod cumulativ, sunt următoarele:

a) absolvirea, în domeniile fundamentale: ştiinţe inginereşti, ştiinţe agricole şi silvice, cu diplomă de licenţă sau echivalentă, a ciclului I de studii universitare, studii universitare de licenţă, ori a studiilor universitare de lungă durată sau absolvirea cu diplomă de absolvire a studiilor universitare de scurtă durată;

b) curs în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu conţinut minim conform celui prevăzut în anexa nr. 6 lit. B, cu o durată de cel puţin 80 de ore;

c) absolvirea cu diplomă sau certificat de absolvire, după caz, a unui program de învăţământ postuniversitar în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu o durată de cel puţin 180 de ore.

(2) Îndeplinirea cerinţelor prevăzute la alin. (1) se atestă prin diploma de studii şi certificatele de absolvire a cursurilor prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c).

(3) Cerinţa minimă prevăzută la alin. (1) lit. b) şi c) este considerată îndeplinită şi în situaţia în care persoana a obţinut o diplomă de master sau doctorat în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.”

36. Articolul 51 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 51. – Cursurile şi programele de formare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prevăzute la art. 49, 50, 512 şi 513, se efectuează de către furnizori de formare profesională autorizaţi, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

37. După articolul 51 se introduc trei noi articole, articolele 511-513, cu următorul cuprins:

“Art. 511. – Ocupaţiile specifice domeniului securităţii şi sănătăţii în muncă, necesare efectuării activităţilor de prevenire şi protecţie, sunt următoarele:

a) tehnician în securitate şi sănătate în muncă;

b) expert în securitate şi sănătate în muncă.

Art. 512. – (1) Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare ocupaţiei prevăzute la art. 511 lit. a) sunt:

a) studii în învăţământul liceal filiera teoretică în profil real sau filiera tehnologică în profil tehnic;

(2) Îndeplinirea cerinţelor prevăzute la alin. (1) se atestă prin diploma de studii şi certificatul de absolvire a programului de formare profesională corespunzător.

Art. 513. – (1) Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare ocupaţiei prevăzute la art. 511 lit. b) sunt:

a) studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă sau de scurtă durată absolvite cu diplomă de licenţă ori echivalentă în domeniile fundamentale: ştiinţe inginereşti, ştiinţe agricole şi silvice;

b) program de formare profesională pentru ocupaţia de expert în securitate şi sănătate în muncă, de cel puţin 80 de ore;

c) curs postuniversitar în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu o durată de cel puţin 180 de ore, sau masterat/doctorat în acest domeniu.

(2) Îndeplinirea cerinţelor prevăzute la alin. (1) se atestă prin diplomele de studii şi certificatul de absolvire a programului de formare profesională corespunzător.”

38. Articolul 53 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 53. – (1) Numărul de reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, care se aleg, va fi stabilit prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare, în funcţie de numărul total al lucrătorilor din întreprindere şi/sau unitate.

(2) Numărul minim prevăzut la alin. (1) va fi stabilit după cum urmează:

a) un reprezentant, în cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care au între 10 şi 49 de lucrători inclusiv;

b) 2 reprezentanţi, în cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care au sub 50 şi 100 de lucrători inclusiv;

c) conform cerinţelor prevăzute la art. 60 alin. (3), în cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care au peste 101 lucrători inclusiv.”

39. Articolul 55 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 55. – (1) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor trebuie să urmeze un program de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu o durată de cel puţin 40 de ore, cu conţinutul minim conform celui prevăzut în anexa nr. 6 lit. A.

(2) Îndeplinirea cerinţei prevăzute la alin. (1) se atestă printr-un document de absolvire a programului de pregătire.”

40. La articolul 57, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(5) În unităţile care au mai puţin de 50 de lucrători, unde nu s-a constituit comitet de securitate şi sănătate în muncă, atribuţiile acestuia revin reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.”

41. Articolul 58 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 58. – (1) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este constituit din următorii membri:

a) angajator sau reprezentantul său legal;

b) reprezentanţi ai angajatorului cu atribuţii de securitate şi sănătate în muncă;

c) reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;

d) medicul de medicină a muncii.

(3) Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire şi protecţie este secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă.”

42. Articolul 60 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 60. – (1) Modalitatea de desemnare a reprezentanţilor lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă va fi stabilită prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare.

(2) Reprezentanţii lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă vor fi desemnaţi de

către lucrători dintre reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.

(3) Numărul minim al reprezentanţilor lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă se stabileşte în funcţie de numărul total al lucrătorilor din întreprindere/unitate, după cum urmează:

a) de la 10 la 100 de lucrători – 2 reprezentanţi;

b) de la 101 la 500 de lucrători – 3 reprezentanţi;

c) de la 501 la 1.000 de lucrători – 4 reprezentanţi;

d) de la 1.001 la 2.000 de lucrători – 5 reprezentanţi;

e) de la 2.001 la 3.000 de lucrători – 6 reprezentanţi; f) de la 3.001 la 4.000 de lucrători – 7 reprezentanţi; g) peste 4.000 de lucrători – 8 reprezentanţi.”

43. La articolul 64, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) La întrunirile comitetului de securitate şi sănătate în muncă pot participa inspectori de muncă.”

44. Articolul 80 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 80. – Angajatorul trebuie să dispună de programe de instruire – testare la nivelul

întreprinderii şi/sau unităţii pentru:

a) conducătorii locurilor de muncă;

b) lucrători, pe meserii şi activităţi.”

45. La articolul 81, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(4) Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă şi va fi însoţită de o copie a ultimei fişe de aptitudini completate de către medicul de medicina muncii.”

46. La articolul 81, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul

cuprins:

“(5) Fişa de instruire individuală se păstrează în întreprindere/unitate, de la angajare până la data încetării raporturilor de muncă.”

47. La articolul 82, alineatele (1), (2) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“Art. 82. – (1) Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea angajatorului, cu excepţia altor participanţi la procesul de muncă, aşa cum sunt definiţi potrivit art. 5 lit. c) din lege, angajatorul stabileşte, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare şi funcţionare, durata instruirii şi reguli privind instruirea şi însoţirea acestora în întreprindere şi/sau unitate.

(2) Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior care desfăşoară activităţi pe bază de contract de prestări de servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor respectivi privind activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitatea şi sănătatea lor, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.

(5) Reprezentanţii autorităţilor competente cu atribuţii de control vor fi însoţiţi de către un reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi fişa de instruire.”

48. La articolul 91, alineatul (2) se abrogă.

49. Articolul 93 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 93. – (1) Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, tematici care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

(2) Instruirea la locul de muncă va cuprinde cel puţin următoarele:

a) informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă şi/sau postului de lucru;

b) prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru;

c) măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, precum şi în cazul pericolului grav şi iminent;

d) prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru;

e) demonstraţii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor, aspecte care sunt obligatorii.”

50. La articolul 96, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Durata instruirii periodice, intervalul dintre două instruiri şi periodicitatea verificării instruirii vor fi stabilite prin instrucţiuni proprii, în funcţie de condiţiile locului de muncă şi/sau postului de lucru.”

51. La articolul 96, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

“(21) Intervalul dintre două instruiri periodice nu va fi mai mare de 6 luni.”

52. Articolul 106 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 106. – (1) Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa tuturor lucrătorilor care sunt zonele cu

risc ridicat şi specific.

(2) Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa conducătorilor locurilor de muncă şi lucrătorilor

care îşi desfăşoară activitatea în zonele cu risc ridicat şi specific măsurile  stabilite în urma evaluării riscurilor.”

53. La articolul 112 alineatul (1), după litera e) se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:

“f) evenimentul care a avut ca urmare dispariţia unei/unor persoane.”

54. La articolul 112, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Evenimentele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi e) se vor comunica Inspecţiei Muncii după primirea deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate.”

55. La articolul 113, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(6) În cazul accidentului urmat de invaliditate, unitatea de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă ce a emis decizia de încadrare într-un grad de invaliditate va trimite o copie de pe decizie, în termen de 5 zile lucrătoare de la data eliberării acesteia, la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs accidentul.”

56. La articolul 116, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (11) şi (12), cu următorul cuprins:

(12) În cazurile prevăzute la alin. (11) cercetarea se efectuează de către inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul.”

57. La articolul 116, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(3) Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusă din cel puţin 3 persoane, dintre care o persoană trebuie să fie, după caz:

a) lucrător desemnat;

b) reprezentant al serviciului intern de prevenire şi protecţie;

c) reprezentant al serviciului extern de prevenire şi protecţie cu pregătire corespunzătoare conform art. 47 lit. c) sau care îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 511 lit. b).”

58. După articolul 116 se introduce un nou articol, articolul 1161, cu următorul cuprins:

“Art. 1161. – Cercetarea evenimentelor care au ca urmare decesul şi/sau invaliditatea lucrătorilor, precum şi a incidentelor periculoase care se produc pe teritoriul altor judeţe decât judeţul unde are sediul social angajatorul se va face de către inspectoratul teritorial de muncă pe teritoriul căruia a avut loc evenimentul.”

59. Articolul 117 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 117. – (1) În cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile publice în care sunt implicate

persoane aflate în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, serviciile poliţiei rutiere vor transmite comisiei numite de angajator, inspectoratului teritorial de muncă pe teritoriul căruia a avut loc evenimentul sau Inspecţiei Muncii, la cererea acestora, în termen de 5 zile lucrătoare de la solicitare, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la faţa locului şi orice alte documente existente necesare cercetării, cum ar fi: copii de pe declaraţii, foaia de parcurs, ordin de deplasare, schiţe.

(2) În cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile publice, în baza documentelor prevăzute la alin. (1) transmise de organele de poliţie şi a altor documente din care să rezulte că victima se afla în îndeplinirea unor îndatoriri de serviciu, organele împuternicite potrivit prevederilor legale vor efectua cercetarea evenimentului.”

60. Articolul 119 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 119. – (1) Pentru cercetarea evenimentelor se pot solicita experţi sau specialişti, cum ar fi cei din cadrul unor operatori economici cu competenţe potrivit prevederilor legale să efectueze expertize tehnice, iar aceştia trebuie să răspundă solicitării.

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), expertizele tehnice întocmite vor face parte integrantă din dosarul de cercetare a evenimentului.

(3) Cheltuielile aferente efectuării expertizelor, precum şi cele necesare analizării probelor prelevate cu ocazia cercetării se suportă de către angajatorul la care a avut loc evenimentul sau care se face răspunzător de organizarea activităţii în urma căreia s-a produs evenimentul.”

61. Articolul 120 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 120. – (1) Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă se va încheia în cel mult 10 zile lucrătoare calculate de la data producerii.

(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) situaţii cum ar fi cele în care este necesară prelevarea de probe, efectuarea de expertize, determinări de noxe, pentru care se poate solicita în scris, argumentat şi în perioada prevăzută la alin. (1), la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul, prelungirea termenului de cercetare.

(3) Cercetarea evenimentelor care au avut ca urmare deces, invaliditate evidentă, invaliditate confirmată ulterior, a accidentelor colective sau a situaţiilor de persoane date dispărute, precum şi cercetarea incidentelor periculoase se vor încheia în cel mult 15 zile lucrătoare de la data producerii acestora.

(4) Fac excepţie de la prevederile alin. (3) situaţii cum ar fi cele în care este necesară eliberarea certificatului medico-legal sau, după caz, a raportului de expertiză ori de constatare medico-legală, prelevarea de probe sau efectuarea de expertize, pentru care inspectoratul teritorial de muncă care cercetează evenimentele poate solicita în scris, argumentat şi în termen, la Inspecţia Muncii, prelungirea termenului de cercetare.”

62. Articolul 121 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 121. – (1) În cazul accidentului cu incapacitate temporară de muncă, în urma căruia a intervenit invaliditatea confirmată prin decizie sau decesul victimei, inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul va completa dosarul de cercetare întocmit la data producerii evenimentului şi va întocmi un nou proces-verbal de cercetare bazat pe dosarul completat.

(2) Întocmirea noului proces-verbal de cercetare a accidentului, prevăzut la alin. (1), se face în cel mult 10 zile lucrătoare de la data primirii de către inspectoratul teritorial de muncă a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate sau a certificatului de constatare medico-legal ori, după caz, a raportului de expertiză sau de constatare medico-legală.

(3) Invaliditatea evidentă va fi cercetată de către inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s- a produs, ca eveniment care a produs incapacitate temporară de muncă, şi, în funcţie de consecinţele ulterioare ale evenimentului, se va proceda conform prevederilor alin. (1) şi (2).

(4) Fac excepţie de la prevederile alin. (2) şi (3) situaţiile în care este necesară administrarea de probe suplimentare, cum ar fi primirea de documente, prelevarea de probe, efectuarea de expertize, audierea de martori, pentru care inspectoratul teritorial de muncă însărcinat cu cercetarea evenimentului poate solicita în scris, argumentat şi în termen, la Inspecţia Muncii, prelungirea termenului de cercetare.”

63. La articolul 122 alineatul (1), literele c), i) şi p) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“c) nota de constatare la faţa locului, încheiată imediat după producerea evenimentului de către

inspectorul de muncă, în cazul evenimentelor care se cercetează de către inspectoratul teritorial de muncă/Inspecţia Muncii, conform competenţelor, sau de către lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie, iar în absenţa acestora, de serviciul extern de prevenire şi protecţie, în cazul evenimentelor a căror cercetare intră în competenţa angajatorului, şi semnată de către angajator, care va cuprinde precizări referitoare la poziţia victimei, existenţa sau inexistenţa echipamentului individual de protecţie, starea echipamentelor de muncă, modul în care funcţionau dispozitivele de protecţie, închiderea fişei de instruire individuală prin barare şi semnătură, ridicarea de documente sau prelevarea de probe şi orice alte indicii care pot clarifica toate cauzele şi împrejurările producerii evenimentului;

……………………………………………………………………………………..

i) copii ale fişei de identificare a factorilor de risc profesional şi ale fişei de aptitudine, întocmite potrivit prevederilor legale;

……………………………………………………………………………………..

p) copii ale actelor/documentelor emise/completate de unităţile sanitare care au acordat asistenţă medicală victimelor, inclusiv asistenţă medicală de urgenţă, din care să rezulte data şi ora când accidentatul s-a prezentat pentru consultaţie, precum şi diagnosticul.”

64. La articolul 122 alineatul (1), după litera c) se introduce o nouă literă, litera c1), cu următorul cuprins:

65. La articolul 123, litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“h) declaraţiile aflate la dosar să fie însoţite de forma tehnoredactată, pentru a se evita eventualele confuzii datorate scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu originalul şi semnate de către inspectorul care a efectuat cercetarea sau de către unul dintre membrii comisiei de cercetare.”

66. La articolul 125, alineatele (4) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(4) În cazul în care inspectoratul teritorial de muncă constată că cercetarea nu a fost efectuată corespunzător, dispune în scris măsuri pentru refacerea procesului-verbal de cercetare şi/sau completarea dosarului, după caz.

(5) Comisia de cercetare va completa dosarul şi va reface procesul-verbal de cercetare în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii dosarului.”

67. La articolul 126, alineatele (1) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“Art. 126. – (1) Dosarul de cercetare original, întocmit de inspectoratul teritorial de muncă, cu excepţia cazului prevăzut la art. 121 alin. (3), va fi înaintat în vederea avizării la Inspecţia Muncii, în cel mult 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării.

……………………………………………………………………………………..

(5) Inspectoratul teritorial de muncă va întocmi noul proces-verbal de cercetare şi/sau va completa dosarul, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii dosarului, pe baza observaţiilor transmise de Inspecţia Muncii.”

68. La articolul 126, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

“(11) Dosarul de cercetare întocmit de comisia de cercetare numită de Inspecţia Muncii se avizează de către inspectorul general de stat.”

69. La articolul 126, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins:

“(7) Dosarul de cercetare completat şi noul proces-verbal de cercetare întocmit în condiţiile alin. (4) şi (5) vor fi transmise organelor de urmărire penală.”

70. La articolul 128, litera w) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“w) avizul inspectorului-şef adjunct securitate şi sănătate în muncă/avizul  inspectorului general de stat adjunct securitate şi sănătate în muncă;”.

71. La articolul 129, după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (81), cu următorul cuprins:

“(81) În capitolul prevăzut la art. 128 lit. s) se vor stabili termene de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse, precum şi persoanele responsabile de îndeplinirea acestora.”

72. La articolul 132, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 132. – (1) Procesul-verbal de cercetare a unui eveniment se întocmeşte în mai multe exemplare, după cum urmează:

a) în cazul accidentului de muncă urmat de incapacitate temporară de muncă, pentru angajatorul care înregistrează accidentul, inspectoratul teritorial de muncă care a avizat dosarul, asigurător şi victime;

c) în cazul accidentului de muncă urmat de invaliditate, pentru angajatorul care înregistrează accidentul, organul de urmărire penală, inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, Inspecţia Muncii, asigurător şi victime;

d) în cazul accidentului de muncă mortal, precum şi în cazul accidentului mortal în afara muncii, pentru angajatorul care înregistrează accidentul, organul de urmărire penală, inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, Inspecţia Muncii, asigurător şi familiile victimelor;

e) în cazul incidentului periculos, pentru angajatorul care înregistrează incidentul, organele de urmărire penală, inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, Inspecţia Muncii şi asigurător.”

73. Articolul 134 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 134. – (1) În cazul în care un lucrător prezintă un certificat medical cu cod «accident de muncă», angajatorul care şi-a asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie va solicita acestuia o declaraţie scrisă privind data, locul, modul şi împrejurările în care s-a produs evenimentul în urma căruia s-a accidentat.

(2) În baza declaraţiei prevăzute la alin. (1) şi în funcţie de data, locul, modul şi împrejurările producerii evenimentului, angajatorul care şi-a asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie va comunica şi cerceta evenimentul sau, în situaţia în care evenimentul prevăzut la alin. (1) nu a avut loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ori în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi invers, va arhiva declaraţia originală împreună cu o copie a certificatului medical.”

74. Articolul 135 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 135. – (1) Înregistrarea acciden